SATISFACTIA ROADELOR MUNCII
Cu ceva timp in urma am fost prezent pe aeroportul Otopeni la prezentarea unui nou avion proiectat si construit de firma Textron Aviation. Dupa prezentarea din sala a caracteristicilor tehnice si a performantelor de zbor, a urmat iesirea la pista pentru a vedea avionul.
In timp ce priveam cu interes noul avion, pe calea de rulaj, se deplasa incet spre locul de decolare un Spartan. Desigur, atentia si privirea mi-au fost atrase de acest avion care trecea pe langa mine, pentru ca este un avion modern din dotarea aviatiei militare Romane.
In timp ce il priveam si il admiram, observ fetele zambitoare ale pilotilor care imi faceau cu mana in semn de salut. Am realizat imediat ca pilotii acestui avion erau fosti studenti de-ai mei si erau bucurosi sa ma vada si sa ma salute.
Brusc, mintea mi-a fost invadata de o multitudine de sentimente, unul mai puternic decat celalalt. Primul sentiment a fost unul de bucurie pentru ca adolescentii carora odinioara le explicam CUM si DE CE ZBOARA AVIONUL, acum erau piloti, persoane adulte si responsabile pe care armata noastra si societatea se bazeaza. Erau persoane pe ai caror umeri apasa imensa responsabilitate de a aduce cu bine la sol pasagerii si aeronava de milioane de Euro.
Dupa absolvirea fiecarei promotii, noi profesorii ramanem cu imaginea studentilor din timpul facultatii. Mai exact, cu imaginea acelor adolescenti care sunt mereu cu gandul in alta parte numai la invatat nu si pe care ii supraveghezi la examene ca sa nu copieze. Diferenta dintre aceasta imagine si aceea a unor persoane adulte care isi fac cu responsabilitate munca, este izbitoare. Te socheaza. Inevitabil mi-a trecut prin minte gandul ca a trecut timpul si ca am imbatranit. Astfel, un sentiment de nostalgie a pus stapanire pe mine.
Nu a durat mult acest sentiment pentru ca imediat am realizat un lucru care mi-a umplut sufletul de bucurie si de satisfactie. Am constientizat faptul ca un strop din ceea ce sunt acesti piloti, reprezinta contributia mea, roadele muncii mele. Evident, acest gand nu poate decat sa dea nastere unui placut sentiment de implinire, de mandrie si de satisfactie.
Este placut sa-ti poti vedea roadele muncii.
Marian BOBE